Pacienții cu boala inflamatorie intestinală devin din ce în ce mai interesați de abordări nonfarmacologice pentru gestionarea bolii lor. Una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienților este ce ar trebui să mănânce. Rolul dietei a devenit foarte important în prevenirea și tratamentul acestei boli. Deși există o lipsă generală de dovezi științifice riguroase care să demonstreze ce dietă este cea mai bună pentru anumiți pacienți, mai multe diete - cum ar fi dieta cu oligozaharidă, dizaharidă, monozaharidă și cu fermentație scăzută; dieta specifică cu carbohidrați; dieta antiinflamatoare; și dieta paleolitică — au devenit populare.
Boala inflamatorie intestinală este o tulburare imunitară cronică cu etiologie neclară. Factori multipli joacă un rol în patogeneza acesteia. Aceștia pot include dieta, factorii de mediu, factorii imunologici, agenții infecțioși, susceptibilitatea genetică și microbiomul.
Dieta de excludere a carbohidrațiilor
Dieta de excludere a carbohidrațiilor se bazează pe teoria conform căreia dizaharidele și polizaharidele trec nedigerate în colon, ducând la creșterea excesivă a bacteriilor și a drojdiei, ceea ce provoacă producția în exces de mucus. În plus, se emite ipoteza că această malabsorbție poate provoca leziuni intestinale. Prin urmare, se recomandă respectarea strictă pentru a preveni deteriorarea suplimentară a mucoasei. Această dietă permite consumul numai de monozaharide și restricționează aportul de carbohidrați simpli. Dieta are ca rezultat, în general, pierderea în greutate și este destul de dificil de urmat cu strictețe de către pacienți.
Dieta paleolitică
Teoria din spatele acestei diete este că tractul digestiv uman nu a evoluat pentru a face față dietei moderne, care este încărcată cu alimente derivate din agricultură. Dieta Paleo pune accent pe aportul de carne slabă, necereale, pe bază de plante. Dieta nu se concentrează pe eliminarea anumitor alimente, ca și cea de mai sus, ci se concentrează mai degrabă pe sursa și echilibrul aportului caloric. Dieta Paleo susține că proteinele slabe să fie sursa a 30% până la 35% din aportul caloric zilnic pe lângă o dietă foarte bogată în fibre din surse necereale, pe bază de plante, până la 45 până la 100 g pe zi.
FODMAPS
FODMAPS (Oligozaharide, Dizaharide, Monozaharide, Polioli Fermentabili) sunt carbohidrați și polioli foarte fermentabili, dar slab absorbiți. Aceștia au fost descriși pentru prima dată în 2005, când cercetătorii au emis ipoteza că fermentarea și trecerea rapidă a acestor substanțe au dus la creșterea permeabilității intestinale. Această permeabilitate a fost identificată ca un factor predispozant de boala inflamatorie intestinală la o gazdă susceptibilă genetic. Au urmat dovezi în 2006, când s-a constatat că plângerile gastrointestinale la pacienții cu sindrom de colon iritabil sunt legate de malabsorbția fructozei. Impactul FODMAP a fost atribuit dimensiunii moleculare reduse și efectului osmotic ridicat, care este asociat cu creșterea fermentației bacteriene colonice. Simptomele asociate cu o dietă bogată în FODMAP includ creșterea gazelor, balonare, distensie, crampe și diaree. Distensia luminală este cauzată de fermentarea FODMAP-urilor de bacteriile din intestinul subțire. Dieta cu conținut scăzut de FODMAP constă inițial în eliminarea alimentelor bogate în FODMAP timp de 6 până la 8 săptămâni; această dietă nu se dorește a fi o terapie pe termen lung.
Alimente bogate în FODMAP ce trebuie evitate:
- Secara, orz, grâu
- Măr, caise, mure, conserve de fructe, curmale, fructe uscate, grapefruit, mango, nectarine, pere, piersici, prune, prune, pepene verde
- Anghinare, sparanghel, avocado, sfeclă roșie, conopidă, varză, usturoi, praz, ciuperci, ceapă, mazăre, eșalotă, mazăre de zăpadă, porumb dulce, cartof dulce
- Carne prăjită (pane)
- Fasole, caju, năut, linte, fistic, soia
- Lapte de vacă, capră, oaie, condensat; zer; lapte de soia (din boabe de soia); brânză moale și smântână
- Apa de cocos, ceai verde, rom, bauturi racoritoare, bauturi pentru sport, ceai alb
- Ciocolată cu lapte, îndulcitori care se termină în „-ol” (manitol, sorbitol), miere
Dieta Antiinflamatorie
Principiile dietei antiinflamatorii sunt încă foarte relevante astăzi și au câștigat din ce în ce mai mult popularitate în ultimii 20 de ani, deoarece studiile continuă să susțină teoria potrivit căreia dieta poate reduce inflamația cronică și poate reduce sau preveni apariția bolilor cronice.
Deși dieta antiinflamatoare nu este o dietă restrictivă de calorii, accentul pus pe consumul alimentelor întregi, neprocesate și zahăr și făinoase reduse, poate duce la pierderea în greutate. Dieta atiinflamatoare recomandă ca 40 până la 50% din caloriile zilnice să provină din carbohidrați, 30% din grăsimi și 20 până la 30% din proteine; cu accent pe includerea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor în fiecare masă.