Somnul sugarului este unul dintre subiectele frecvent abordate în cadrul controalelor periodice la medicul pediatru în primul an de viață. ”Cât ar trebui să doarmă”, ”adoarme greu”, ”nu doarme toată noaptea”, ”doarme foarte puțin sau des sau doar în brațe”, acestea sunt doar câteva dintre neliniștile părinților, însă nu toate indică automat o tulburare de somn. Este important de menționat că ritmul circadian al unui bebeluș nu este bine definit, doarme în ”cicluri de somn” care pot varia ca durată în funcție de vârstă, structurarea somnului având loc în timp, pe etape, odată cu maturizarea sistemului nervos.
Pe parcursul primelor 12 luni de viață, somnul unui sugar evoluează constant și depinde de mulți factori, precum:
- vârstă
- alimentație (lapte matern/formulă/diversificare corespunzătoare)
- pusee de creștere
- dobândirea unor achiziții noi
- erupția dentară
- mărirea treptată a timpului petrecut treaz și activ
- interacțiunea cu mediul din jur
- prezența colicilor/refluxului gastro-esofagian/dermatită atopică însoțită de prurit
Câteva mituri importante în setarea unor așteptări realiste cu privire la somnul sugarului, dar care trebuie evaluate și discutate punctual cu medicul pediatru, în funcție de vârstă și context:
1) "Ar trebui să doarmă toată noaptea."
Hrănirea și în timpul nopții, mai ales la nou-născut și sugarul mic, îi asigură hidratare și aport caloric, indispensabile pentru o creștere corespunzătoare. Sugarul mai mare se poate trezi noaptea din varii motive : nevoia de hidratare, disconfort, anxietate de separare etc.
2) "Nu trebuie intervenit când se trezește, că se învață așa."
În momentul trezirii, contactul fizic cu părintele și evaluarea promptă a situației oferă sugarului sentimentul de siguranță și ajută la identificarea unei posibile cauze (schimbarea scutecului, hrănire, disconfort, liniștire etc.) Important nu este că s-a trezit, ci de ce. O discuție cu medicul pediatru despre frecvența trezirilor, modul în care se liniștește și readoarme, alte detalii din rutina zilnică, împreună cu examenul clinic, pot oferi clarificări cu privire la prezența unei tulburări de somn adevărate cu o cauză anume ce poate fi rezolvată sau doar a unei etape trecătoare.
3) " Alți bebeluși de aceeași vârstă nu au probleme cu somnul."
Comparațiile nu ajută, definirea normalului pe etape de vârstă este utilă dar orientativă, somnul fiecărui bebeluș necesitând o abordare individuală.
4) " Bebelușii care primesc formulă de lapte dorm mai bine decât cei alăptați."
Calitatea somnului nu este influențată de tipul de lapte pe care sugarul îl primește. Nu întrerupeți alăptarea în speranța că va dormi mai mult, discutați situația cu medicul pediatru.
5) " Dacă stă mai multe ore treaz, cu mai multe activități, o să adoarmă mai repede."
Suprastimularea sugarului și ignorarea semnalelor de somn, pot cauza oboseală marcată și iritabilitate, care duc la adormire mai greoaie și cicluri de somn mai agitate.
Sunt însă cazuri în care, trezirile frecvente, somnul agitat, incapacitatea de a adormi sau de a menține un somn odihnitor, au efect asupra starii generale a sugarului, a creșterii și dezvoltării ulterioare și, nu în ultimul rând, asupra întregii familii, de aceea este important de a urmări și a discuta periodic cu medicul pediatru toate schimbările sau îngrijorările care apar.
Printre motivele cele mai frecvente care pot perturba somnul unui sugar, se numără:
- foamea (hrănire insuficientă sau ineficientă)
- disconfortul (termic, hăinuțe inadecvate, pampers ce necesită a fi schimbat, durere, nas înfundat, tulburări de tranzit intestinal)
- zgomotele
- tresăririle
- nevoia de explorare/de activitate/de liniștire
- suprastimularea în perioadele de veghe
Iată câteva mijloace prin care sugarul poate fi ajutat să inițieze și să mențină un somn odihnitor:
- limitarea activităților în preajma orei de culcare indiferent de momentul zilei
- urmărirea primelor semne de oboseală (căscat, frecatul ochilor, îndepărtarea privirii)
- asigurarea unui mediu ambiental liniștitor înainte de adormire (lumină cât mai puțină, limitarea zgomotului)
- folosirea unui sistem de înfășat adecvat care să nu constrângă membrele inferioare (util la nou-născut și sugarul mic care încă nu se rostogolește)
- îmbrăcăminte adecvată, scutec curat
- evitarea suprastimulării sau prelungirea forțată a perioadei de veghe în speranța că va dormi mai mult/mai bine (oboseala extremă poate avea efect contrar - bebelușul va adormi mai greu sau somnul poate fi mai agitat)
De evitat !!!
- poziționarea sugarului pe burtă în timpul somnului sau pe saltele/perne moi (risc de SIDS, perioadele de "tummy-time" se recomandă când este treaz, mereu sub supraveghere)
- folosirea de pernute pentru cap, pături, sisteme de înfășat neconforme/constrictive sau înfășarea sugarului mic care dă semne că se poate rostogoli, lanțuri/șnururi pentru suzetă, coliere la gât, jucării de pluș în pătuț (risc de sufocare)
- somnul de rutină acasă în scoică, scaun auto, scaun de masă, leagăn
* Informațiile prezentate au un caracter pur informativ și educativ. Acestea nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
Referințe:
Infant Sleep - Stanford Medicine Children's Health
Providing Care for Babies to Sleep Safely | SUID and SIDS | CDC